English | home | site map | căutare google  
Conservarea biodiversităţii şi dezvoltare comunitară în Transilvania
Biodiversity conservation and community development in Transylvania

Istorie naturală

FLORA

Pădurile
Arborii care predomină în păduri sunt carpenul, stejarul și pe alocuri fagul. Stejarul se întâlneţte în zonele de nord ale Târnavei Mari, iar gorunul în partea de sus. Dealurile care separă Valea Hârtibaciului de platoul din jurul Daneșului, Mălâncravului şi Mediașului au păduri de fag și carpen. Pe versanţii uscaţi orientaţi spre sud se întâlnesc și câteva păduri de stejar pufos, o specie mai rară. Aceste păduri prezintă o floră joasă deosebit de interesantă, care cuprinde mai multe specii de stepă. Cornul, un copac de dimensiuni mici, care crește pe pantele uscate, uneori împreună cu stejarul pufos, oferă atât un important fruct de toamnă, cât și lemnul tare și greu din care se fac bastoanele lungi, tradiţionale ale păstorilor.
 
Pajiștile
Fâneţele și pășunile bogate în flori sălbatice oferă unul dintre cele mai uimitoare spectacole florale din Europa. Pajiștile sunt încă în mare parte cosite manual, și reprezintă o sursă de fân pentru hrana de iarnă a animalelor. Plante caracteristice Europei centrale cresc alături de cele tipice regiunilor mediteraneene sau de stepă eurasiatică – cunoscută sub numele de „pajiște stepică”.
 
Calendarul pajiștilor
Toate aceste pajiști uscate și semi-uscate sunt pline de culoare începând cu luna mai, când mai multe specii de orhidee înfloresc, spre exemplu poroinicul și untul vacii. Ciuboţica-cucului înflorește în număr foarte mare, adeseori alături de untul vacii. Pe versanţii mai abrupţi și arizi crește un grup de plante deosebite: rușcuţa de primăvară, stânjenelul cu flori purpurii, coșaci, coada mielului, Scorzonera purpurea și prima dintre speciile de salvie de câmp.

Până în iunie, paji
știle se transformă într-un spectacol superb. Amestecul de culori derivă dintro mare diversitate de specii, cu precădere o gamă largă de trifoi, măzăriche, albăstrele și margarete. De la distanţă, ies în evidenţă masivele inflorescenţe alb-crem de aglică, tulpinile cu flori roz de sparcetă și peticele albastre de salvie de câmp. Privite de aproape, se remarcă rozul pal al speciei Asperula cynanchica, galbenul sânzienelor și tulpinile înalte cu inflorescenţe de un roșu aprins ale arofiţelor de câmp. Zone întinse sunt de un galben pal datorită clocoticiului. În decursul lunii iulie pajiștile rămân viu colorate, cu petice albastre de clopoţei și șopârliţă, albăstrele roz-mov și trifoi, sânziene și turiţă mare, morcov sălbatic alb, și două umbelifere care cresc în pâlcuri remarcabile, scaiul dracului și dornicul de un galben pal.

În august, morcovul sălbatic acoperă multe zone în alb. În septembrie un nou grup de plante înfloresc, spre exemplu genţiana pe versanţii uscaţi. Cea mai des întâlnită plantă care înflore
ște toamna devreme este ţofranul sau brândușa de toamnă, îmbrăcând pajiștile mai umede în petice mari liliachii. Aceste flori apar adeseori acolo unde primăvara înfloresc orhideele și ciuboţicacucului. Pe la începutul lui octombrie, când încă sunt câteva flori, culorile autumnale ale pădurilor și arbuștilor iau locul celor din timpul verii.
 

FAUNA

Mamifere
Aici trăieste câteva dintre ultimele populaţii de lup și de urs brun care au supravieţuit în Europa depresionară. Porcul mistreţ se întâlnește în toate zonele împădurite, ca și cerbul carpatin și pisica sălbatică. Căprioara și iepurele sunt comune și se întâlnesc frecvent în pajiști. Există 12 specii de liliac în zonă, dintre care două sunt protejate la nivel european.
 
Păsări
Pădurile de foioase sunt populate de multe specii de păsări cântătoare: specii comune ca măcăleandrul, sturzul cântător, mierla, silvia cu cap negru, pitulicele mic, piţigoiul mare și albastru, ţicleanul sau cinteza, și specii mai rare, ca muscarul gulerat sau cojoaica de pădure. În păduri mai bătrâne putem observa porumbelul de scorbură și mai multe specii de ciocănitoare, precum ciocănitoarea pestriţă mare, de stejar, cele două specii de ghionoaie sau ciocănitoarea neagră. Primăvara, în timpul nopţii, glasul huhurezului mic domină pădurea. Ziua putem surprinde și huhurezul mare părăsind locul lui de odihnă. În amurg, la marginea pădurilor, cântecul continuu al caprimulgului se aude de la mari distanţe. Primăvara din adâncul pădurilor se poate auzi sunetul porumbelului gulerat și al cucului.
 
Deasupra pajiștilor și fâneţelor cântă ciocârliile de câmp. Pe pajiști cu tufăriș răzleţ cuibăresc și ciocârliile de pădure.Tufărișurile oferă loc de cuibărit pentru sfrânciocul roșiatic, silvia de câmp, silvia mică, presura sură și galbenă și privighetoarea de zăvoi, al cărei cântec melodic plăcut poate fi auzit atât ziua cât și noaptea. Caracteristice zonei sunt și cele două specii de mărăcinari, mărăcinarul negru preferând pajiștile mai calde, iar mărăcinarul mare fâneţele umede. De la sfârșitul lunii mai, pe timp de noapte, în pășunile umede se aude cârâitul cristelului de câmp – o specie periclitată pe plan global. Mai puţin pretenţioasă în ceea ce privește habitatul, „pit-palac”-ul prepeliţei poate fi auzit chiar și din lanuri de cereale.

șunile cu arbori servesc drept loc de odihnă animalelor domestice și sunt un habitat important pentru multe specii de păsări – șoimul rândunelelor și vânturelul roșu, care folosește cuibul ciorilor grive sau al coţofenelor, ciușul, ale cărui fluierături repetate pot fi auzite în nopţile de mai și iunie și care cuibărește în scorburile copacilor mai bătrâni, ca și pupăza. Ghionoaiele și celelalte specii de ciocănitori pot fi și ele des întâlnite. Dintre păsările cântătoare caracteristice acestui habitat putem aminti fâsa de pădure, ciocârlia de pădure și grangurul. Din păcate aceste habitate sunt pe cale de dispariţie pe de o parte din cauza tăierilor de copaci, și pe de altă parte pentru că îmbătrânesc și mor, regenerarea lor fiind imposibilă din cauza pășunatului.

În zilele însorite, când aerul începe să se încălzească, apar
și păsările răpitoare. Șorecarul comun este reprezentat în cel mai mare număr, iar deseori putem observa și viesparul.Această zonă este unul dintre locurile din Europa cu cele mai mari densităţi ale perechilor cuibăritoare de acvilă ţipătoare mică. Observatorul atent poate zări și șerparul vânând reptile. Șarpele de casă și gușterul sunt întâlnite frecvent pe pajiști. Șirurile de copaci plantaţi de-a lungul drumurilor oferă locuri de cuibărire pentru vântureii roșii sau pentru șoimii rândunelelor. Tot aici se pot întâlni sfrânciocul cu frunte neagră și sfrânciocul mare. Primul cuibărește în colonii mici și sosește abia în luna mai, iar sfrânciocul mare este o specie cu obiceiuri de răpitor (consumă lăcuste, dar și rozătoare și păsări mici) care se poate întâlni și iarna. O altă pasăre ce se poate observa în zilele calde este prigoarea, care cuibărește în colonii pe malurile lutoase sau nisipoase ale apelor.
 
Fluturi
Aceasta este o zonă spectaculoasă pentru observarea fluturilor. Populaţiile unor specii care în Europa Centrală se află pe cale de dispariăie sau au dispărut deja sunt bine reprezentate în zona Târnavei Mari. Din cele aproximativ 650 de specii de fluturi din zonă, peste 200 sunt ameninţate cu dispariţia, și 12 sunt protejate sub Directiva Habitate a UE. În pășuni apare frecvent Plebejus argus, la care masculul este albastru iar femela castanie. Cele mai multe specii le găsim în fâneţe și mai ales la interferenţa fâneţelor cu tufărișurile. În fâneţe este frecvent întâlnit Lycaena virgaureae sau fluturele de foc, care pentru extragerea nectarului preferă florile de culoare galbenă sau albă. În liziere apare des și Parnassius mnemosyne, o specie rară și periclitată în Europa Centrală.

În lumini
șurile pădurilor dar și între tufele de alun zboară un fluture elegant, inconfundabil – Lopinga achine. Larvele sale se hrănesc cu diverse graminee din păduri. Și această specie este pe cale de dispariţie în multe ţări din Europa Centrală, fiind strict protejată.Tufărișurile de păducel și porumbar constituie hrana larvelor fluturelui sabie.

Pădurile sunt populate
și de numeroase specii de fluturi nocturni. Dintre acestea, în pădurile de stejar apare uneori și sfingidul, precum și numeroase specii din genul Catocala. În preajma plantaţiilor de salcâm se întâlnește Neptis sappho, o altă specie rară și periclitată în Europa Centrală. Larvele acestei specii consumă frunze de lintea pratului și de salcâm. În luncile râurilor întâlnim frecvent o altă specie protejată – Lycaena dispar. În fâneţele umede este uneori prezentă planta Sanguisorba officinalis. În luna iulie, pe inflorescenţele vișinii ale acestei plante, pot fi văzuţi sugând nectarul exemplare ale fluturelui Maculinea teleius. Larvele acestui fluture, după ce traiesc 2-3 săptămâni în inflorescenţe, sunt luate de anumite specii de furnici și transportate în furnicar unde sunt hrănite cu o substanţă specială regurgitată de furnicile lucrătoare.Alte specii importante includ Argynnis laodice, Brenthis daphne, Iphiclides podalirius, Euphydryas maturna, Euphydryas aurinia.
Viscri church

Viscri church, a UNESCO World Heritage Site. The distinctive fortified church was until recently the defensive as well as spiritual centre of each Saxon village.

 

Zona

Zona Satelor Săsești

Cultura rurală

Istorie

Through the year in the Târnava Mare area

This link offers a photographic calendar of activities and flora of the area.



Visiting this special area

Fundatia ADEPT, with local partners, has established the Tarnava Mare Tourist Association, under the name Discover Tarnava Mare, which will promote responsible tourism across the Tarnava Mare area.

brand image
Please visit
www.discovertarnavamare.org.

This website provides information, in English and Romanian, for people interested in visiting the area, or obtaining the special local products the area offers.

 
Sponsorul Oficial - Fundația Orange România