English | home | site map | căutare google  
Conservarea biodiversităţii şi dezvoltare comunitară în Transilvania
Biodiversity conservation and community development in Transylvania

Cultura Rurală

‘Saşii’ au sosit în Transilvania de sud-est în secolele 12-13, într-o zonă ce cuprindea judeţele Braşov şi Sibiu, precum şi o mică parte din judeţul Mureş. Au venit la chemarea Regatului Maghiar, să apere de invadatori graniţele estice ale Europei creştine. Au întemeiat atunci aproximativ 200 de sate şi 7 mari oraşe- cetăţi fortificate – de aici provenind şi numele german al Transilvaniei, Siebenbuergen.

Săseasca nu există ca limbă scrisă. Ea seamănă, în vorbire, cu olandeza şi cu dialectele germane inferioare din Luxemburg. Fiecare sat îşi are dialectul lui, localnicii identificând imediat satul sau zona de unde provine orice sas.

Casele se construiau păstrând stilul originilor vest-europene din secolele 12-13. Timp de sute de ani, satele şi-au păstrat structura intactă, iar mărimea aproape neschimbată, fiind în mod obişnuit construite de o parte şi de alta a unui curs de apă.

Villlage plan village scene

13th century village structure, brought by German colonists from Moselle and Middle Rhine regions, has been retained to the present day in the Saxon Villages area.

Fiecare casă are ziduri înalte şi o poartă mare, suficient de largă pentru a lăsa să treacă o căruţă încărcată cu fân. Înăuntru se află o curte pietruită, ferită de ochii privitorilor, cu locuinţa de-a lungul unei laturi (sau al amândurora), urmată de grajduri şi coteţe de porci, în capătul curţii, perpendicular, aflanduse o mare şură pentru fân. În spatele şurii e o mică grădină de legume (aproximativ o jumătate de hectar), iar după aceasta cam un hectar de livadă. Aceasta reprezintă de obicei graniţa terenului ce aparţine casei, de multe ori fiind marcată printr-un şir de nuci, în spatele cărora se află păşunea satului sau terenurile arabile.

Centrul spiritual şi defensiv al fiecărui sat era biserica fortificată. Când erau atacaţi, saşii se refugiau – împreună cu vitele lor – în interiorul zidurilor bisericii, unde aveau depozite de alimente şi o fântână, ceea ce le permitea să reziste asediilor. De fapt, chiar şi pe timp de pace, gospodarii îşi ţineau şunca afumată şi slănina în nişte nişe răcoroase construite în zidurile groase ale bisericilor, tăindu-şi în fiecare duminică o cantitate suficientă pentru toată săptămâna următoare. Acest obicei se păstrează şi acum în unele sate.

Legăturile economice și culturale cu peisajul și conservarea acestuia

Pășunile bogate în flori sălbatice au supraviețuit mulțumită legăturilor economice, sociale și culturale puternice cu așezările sătești. Ruperea acestor legături ar însemna pierderea pajiștilor.

Un sat tipic din zonă este populată de circa 200 de familii, din care cei mai mulți țin în gospodărie 2-3 vaci și 10-20 de oi. Vacile sunt mulse dimineața și seara: o parte din lapte se utilizează mai ales pentru consumul casnic, restul se comercializează -iar banii proveniți din această activitate reprezintă de multe ori singura sursă de venit. Oile se cresc pentru lapte, exclusiv pentru producerea brânzeturilor și pentru carnea lor. Aproape toți localnicii sunt implicați în agricultură.

În fiecare primăvară se aleg ciobanii care să aibă grijă de turma satului – în funcție de reputația lor și de cantitea de caș oferită proprietarilor în schimbul oilor.  Animalele sunt ținute la una sau două stâne de vară temporare, deseori la distanță semnificativă de sat. Zona găzduiește lupi și urși și în fiecare vară, câteva oi și uneori câte-un măgar cad pradă acestora. Turmele sunt păzite de câini fioroși.
Oile sunt mulse de mână iar cașul se prepară tot manual, la stânile de vară. Bogăția unică a florei  pajiștilor dau un caracter aparte cașurilor. Produsele sunt transportate la sat cu ajutorul măgarilor sau căruțelor cu cai o dată sau de două ori pe săptămână.

În timpul verii, familiile din zonă pot fi surprinse deseori pe pășunile lor, cu coasa sau grebla în mână, adunând fân pentru furajarea vitelor și oilor. Se folosesc sobe de lemn pentru încălzirea în timpul iernii și pentru gătit.  Pădurile de fag și carpen asigură, de asemenea, materia primă pentru multe din uneltele agricole și gospodărești, produse în sate chiar și în ziua de azi. În acest fel, viața sătenilor este legată de peisajul înconjurător, atât vara cât și iarna.
Further information on traditional farming systems

For more information on the farming systems of the Romanian Carpathians and Sub-Carpathians, visit the HNV showcases at the European Forum on Nature Conservation and Pastoralism (EFNCP) website, and the farming page on this website . 

Zona

Zona Satelor Săsești

Cultura rurală

Istorie
family farming

În timpul verii, familiile din zonă pot fi surprinse deseori pe pășunile lor, cu coasa sau grebla în mână, adunând fân pentru furajarea vitelor și oilor.

family hay cart
 

Through the year in the Târnava Mare area

This link offers a photographic calendar of activities and flora of the area.






Strip farming

Roandala și Crit: Structura satelor săsești nu s-a schimbat aproape deloc în timp.


historic village 

Sponsorul Oficial - Fundația Orange România