În momentul de față, tehnica realizării este controversată. Janos Pap, în anul 1888 a denumit ceramica de Saschiz ceramică sgraffito după metoda de realizare a decorului. Tehnica sgraffito presupune ca pe un vas să se aplice două straturi de angobă de culori diferite, iar cea aflată deasupra să fie zgâriată în aşa fel încât să se vadă stratul inferior. Vasele lucrate din argilă, în stadiul nearse, erau date cu o angobă albă, după a cărei uscare se aplica o altă angobă, albastră. După uscarea celui de al doilea strat s-ar fi gravat modelul decorativ, astfel că stratul alb de dedesubt ar fi apărut la suprafaţă. Ar fi urmat smălţuirea cu un smalţ transparent, incolor şi arderea vasului.

Alți cercetători, au exclus posibilitatea folosirii acestei tehnici și susțin că teoria tehnicii batic. Prin tehnica batic ornamentele sunt desenate cu ceară de albină fluidă, încălzită şi acoperită cu un smalţ albastru. Pe părţile îmbibate cu ceară de albine smalţul nu se prinde, astfel că decorul rămâne în culoarea bazei.

Deși metoda de realizare a decorului ceramicii albastre de Saschiz este un subiect controversat, aceasta se remarcă prin forma perfectă şi tehnica de prelucrare ajunsă la un nivel rareori atins. După 1815 aceste piese, de o valoare deosebită, au fost imitate, însă fără a se ajunge la standardul artistic initial al meșterilor olari*.