Autor Dr John Akeroyd
Pădurile
Arborii care predomină în păduri sunt carpenul, stejarul și pe alocuri fagul. Stejarul se întâlneţte în zonele de nord ale Târnavei Mari, iar gorunul în partea de sus. Dealurile care separă Valea Hârtibaciului de platoul din jurul Daneșului, Mălâncravului şi Mediașului au păduri de fag și carpen. Pe versanţii uscaţi orientaţi spre sud se întâlnesc și câteva păduri de stejar pufos, o specie mai rară. Aceste păduri prezintă o floră joasă deosebit de interesantă, care cuprinde mai multe specii de stepă. Cornul, un copac de dimensiuni mici, care crește pe pantele uscate, uneori împreună cu stejarul pufos, oferă atât un important fruct de toamnă, cât și lemnul tare și greu din care se fac bastoanele lungi, tradiţionale ale păstorilor.
Pajiștile
Fâneţele și pășunile bogate în flori sălbatice oferă unul dintre cele mai uimitoare spectacole florale din Europa. Pajiștile sunt încă în mare parte cosite manual, și reprezintă o sursă de fân pentru hrana de iarnă a animalelor. Plante caracteristice Europei centrale cresc alături de cele tipice regiunilor mediteraneene sau de stepă eurasiatică – cunoscută sub numele de „pajiște stepică”.
Toate aceste pajiști uscate și semi-uscate sunt pline de culoare începând cu luna mai, când mai multe specii de orhidee înfloresc, spre exemplu poroinicul și untul vacii. Ciuboţica-cucului înflorește în număr foarte mare, adeseori alături de untul vacii. Pe versanţii mai abrupţi și arizi crește un grup de plante deosebite: rușcuţa de primăvară, stânjenelul cu flori purpurii, coșaci, coada mielului, Scorzonera purpurea și prima dintre speciile de salvie de câmp.
Până în iunie, pajiștile se transformă într-un spectacol superb. Amestecul de culori derivă dintro mare diversitate de specii, cu precădere o gamă largă de trifoi, măzăriche, albăstrele și margarete. De la distanţă, ies în evidenţă masivele inflorescenţe alb-crem de aglică, tulpinile cu flori roz de sparcetă și peticele albastre de salvie de câmp. Privite de aproape, se remarcă rozul pal al speciei Asperula cynanchica, galbenul sânzienelor și tulpinile înalte cu inflorescenţe de un roșu aprins ale arofiţelor de câmp. Zone întinse sunt de un galben pal datorită clocoticiului. În decursul lunii iulie pajiștile rămân viu colorate, cu petice albastre de clopoţei și șopârliţă, albăstrele roz-mov și trifoi, sânziene și turiţă mare, morcov sălbatic alb, și două umbelifere care cresc în pâlcuri remarcabile, scaiul dracului și dornicul de un galben pal.
În august, morcovul sălbatic acoperă multe zone în alb. În septembrie un nou grup de plante înfloresc, spre exemplu genţiana pe versanţii uscaţi. Cea mai des întâlnită plantă care înflorește toamna devreme este ţofranul sau brândușa de toamnă, îmbrăcând pajiștile mai umede în petice mari liliachii. Aceste flori apar adeseori acolo unde primăvara înfloresc orhideele și ciuboţicacucului. Pe la începutul lui octombrie, când încă sunt câteva flori, culorile autumnale ale pădurilor și arbuștilor iau locul celor din timpul verii.
