Satele Săsești

Satele Săsești din S-E Transilvaniei

Acesta este unul din ultimele peisaje medieval ale Europeil. Zona satelor săsești din sudul Transilvaniei se întinde pe o suprafață de aproximativ 300.000 de ha și numără aproximativ 100.000 de locuitori, organizați în 150 de mici sate și așezări rurale. Agricultura extensivă, de intensitate scăzută, coexistă cu o abundență de specii de floră și faună, inclusiv multe specii aflate pe cale de dispariție la nivel național și internațional.

Importanța europeană a peisajelor agricole cu Înaltă Valoare Naturală a zonei satelor săsești a fost recunoscută abia în ultimii ani. În prezent, această zonă este privită nu doar la nivel național ci și la nivel european, ca o zonă prioritară pentru conservarea ecologiei încă funcționale și pentru studiile care pot fi întreprinse aici pentru a înțelege mecanismele prin care astfel de zone pot fi conservate sau (mult mai dificil de realizat) restaurate în alte zone din Europa.

Fundația ADEPT este onorată că a fost unul dintre liderii acestui proces de recunoaștere în România.

Moștenirea Culturală

Structura satului de secol al XIII-lea, păstrată de coloniștii din regiunile Rinului și Moselle. Structura a rămas intactă până în prezent în zona satelor săsești.

Satele Săsești din S-E Transilvaniei

Sașii au ajuns în sud-estul Transilvaniei în secolele XII-XIII, în zona în care au fost create ulterior județele Brașov și Sibiu , dar și o mică parte din județul Mureș. Sașii au ajuns aici la invitația regelui Ungariei de a apăra granițele de est ale Europei creștine împotriva invaziilor dinspre est. Aceștia au întemeiat aproximativ 200 de sate și 7 orașe/cetăți fortificate principale- de unde și numele german al Transilvaniei, Siebenbuergen.
Satele și-au păstrat structura și suprafața relativ neschimbate pe parcursul mai multor secole. Acestea au fost construite în mod tipic, în linie, de-a lungul malurilor unui râu, structura satului de secol al XIII-lea, adusă de coloniștii germanici din zonele Moselle și Rinul de Mijloc, păstrându-se până în zilele noastre în zona satelor săsești din Transilvania.
Dialectul săsesc nu este o limbă scrisă. Acesta se aseamănă cu limba olandeză, dar și cu dialectele germane din zona Luxemburgului. Fiecare sat își are propriul dialect sătenii putând recunoaște cu ușurință satul sau zona de unde provine vorbitorul. Sașii și-au gestionat orașele, satele și peisajul timp de aproape 1000 de ani și încă vorbesc dialectele originale din satele lor. Acest lucru reprezintă cu adevărat o comoară culturală.

Casele au fost construite în stilul caracteristic secolelor al XII-lea și al XIII-lea din vestul Europei. Fiecare casă are ziduri înalte și o poartă mare, suficient de largă pentru a permite trecerea unui car încărcat cu fân. Ascunsă de priviri, fiecare gospodărie are o curte interioară pietruită cu o casă pentru locuit într-o parte, sau uneori pe ambele părți, urmată, în linie, de adăposturile pentru vite și porci, iar în capătul curții, în unghi drept ce închide zona, un hambar (șură) mare pentru fân. În spatele hambarului este o mică parcelă de teren folosită pentru grădina de legume (de aproximativ 0.5 ha), urmată de o livadă de pomi fructiferi de aproximativ 1 ha. Aceasta reprezintă de obicei și hotarul terenului ce aparține casei, marcat adesea printr-un șir de nuci, după care începe izlazul comunal sau terenul arabil.

Biserica Fortificată din Viscri - sit UNESCO

Centrul spiritual și defensiv al fiecărui sat era reprezentat de biserica fortificată. În timpul unor atacuri, sașii se retrăgeau, împreună cu animalele lor, între zidurile bisericii, unde aveau pusă la păstrare hrană și unde aveau chiar și fântână pentru apă, pentru a le spori șansele de supraviețuire în cazul unui asalt. În fapt, fiecare familie își păstra, chiar și pe timp de pace, șunca afumată și slănina în spații special amenajate pentru fiecare, în pereții bisericii. În fiecare duminică, sătenii își tăiau bucăți de slănină sau șuncă, cât să le ajungă pentru o săptămână, iar restul râmănea la păstrare în răcoarea dintre zidurile groase ale bisericii. Acest obicei a rămas viu în unele sate până în secolul XX.

Legăturile economice și culturale cu peisajul și conservarea acestuia

Ecosistemul rural

Acest ecosistem rural intact este un lanț neîntrerupt care leagă natura, societatea și economia. ADEPT identifică legăturile critice și le consolidează prin consiliere, ajutor practic și acces la finanțare. Site-ul nostru oferă informații, în limbile engleză și română, pentru localnici și vizitatori care sunt interesați să aprecieze și să protejeze această zonă, precum și zone similare în România și în Europa pe scară mai largă.

Pășunile bogate în flori sălbatice au supraviețuit mulțumită legăturilor economice, sociale și culturale puternice cu așezările sătești. Ruperea acestor legături ar însemna pierderea pajiștilor.

Un sat tipic din zonă este populat de circa 200 de familii, dintre care cei mai mulți țin în gospodărie 2-3 vaci și 10-20 de oi. Vacile sunt mulse dimineața și seara: o parte din lapte se utilizează mai ales pentru consumul casnic, restul se comercializează, iar banii proveniți din această activitate reprezintă de multe ori singura sursă de venit. Oile se cresc pentru lapte, exclusiv pentru producerea brânzeturilor și pentru carnea lor. Aproape toți localnicii sunt implicați în agricultură.

În fiecare primăvară se aleg ciobanii care să aibă grijă de turma satului, în funcție de reputația lor și de cantitea de caș oferită proprietarilor în schimbul oilor. Animalele sunt ținute la una sau două stâne de vară temporare, deseori la distanță semnificativă de sat. Zona găzduiește lupi și urși și în fiecare vară, câteva oi și uneori câte-un măgar cad pradă acestora. Turmele sunt păzite de câini fioroși.

Oile sunt mulse de mână iar cașul se prepară tot manual, la stânile de vară. Bogăția unică a florei pajiștilor dau un caracter aparte cașurilor. Produsele sunt transportate la sat cu ajutorul măgarilor sau căruțelor cu cai o dată sau de două ori pe săptămână.

În timpul verii, familiile din zonă pot fi surprinse deseori pe pășunile lor, cu coasa sau grebla în mână, adunând fân pentru furajarea vitelor și oilor. Se folosesc sobe de lemn pentru încălzirea în timpul iernii și pentru gătit. Pădurile de fag și carpen asigură, de asemenea, materia primă pentru multe din uneltele agricole și gospodărești, produse în sate chiar și în ziua de azi. În acest fel, viața sătenilor este legată de peisajul înconjurător, atât vara cât și iarna.

Proiecte

Dezvoltare Rurală și Terenuri Agricole cu Înaltă Valoare Naturală în România

Creșterea viabilității economice a comunităților din zone cu Înaltă Valoare Naturală din România și menținerea beneficiilor generate de agricultură și mediu.

Finanțat de: Programul de Cooperare Elvețiano-Român
Durată Proiect: 2013 - 2016 (3 ani)

Economia socială - stimulent al dezvoltării economice în regiunile București - Ilfov, Centru, Nord Vest și Sud Muntenia - POSDRU/173/6.1/S/148732

Dezvoltarea a 5 structuri de economie socială și creșterea șanselor de integrare durabilă pe piața muncii în structurile economiei sociale a unui număr de 100 de persoane (din care 50% femei) din regiunile Ilfov, Centru, Nord Vest și Sud-Muntenia

Proiect finanțat prin Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa Prioritară 6: Promovarea incluziunii sociale, Domeniul major de intervenţie: 6.1 Dezvoltarea economiei sociale
Durată Proiect: 2015 (1 an)

Reanimarea vechilor meșteșuguri locale - Atelierul de Ceramică din Saschiz

Inițierea unor tineri din zona satelor săsești din Transilvania în arta olăritului pentru a resuscita fostul centru de ceramică de Saschiz, renumit pentru albastrul intens încă din anii 1700.

Finanțat de: Fundația Camelia Botnar
Durată Proiect: 2012- 2017 (5 ani)

Pentru natură și comunități locale -elemente de bază ale unui sistem de management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare- Olt-

Elaborarea Planului de Management pentru Situl Natura 2000 Sighișoara- Târnava Mare, RO SCI 0027

Finanțat prin: POS Mediu
Durată Proiect: 2011 - 2015 (4 ani)

IMPLICĂ-TE

Parteneri Strategici

Conservarea biodiversității și dezvoltarea comunității în Transilvania
TOP