În timpul pandemiei, 20 de țări au închis școlile, iar 19 țări din Europa și Asia Centrală au suspendat activitățile preșcolare. Acest lucru a avut un impact asupra a 49,8 milioane de copii, de la preșcolari la liceeni, care au experimentat un ultim semestru școlar extrem de perturbat, în cazul în care aceasta a mai avut loc, și care a culminat cu închiderea instituțiilor de învățământ. Pandemia a accentuat inegalitățile sociale preexistente în regiune, afectând mai profund copiii din familii cu venituri reduse, cei din zone rurale cu infrastructură precară, minoritățile etnice și lingvistice, copiii cu dizabilități, migranții și refugiații, cei implicați în conflicte legale și cei care nu aveau acces la instituțiile de învățământ.
Factorii de excludere socială, cum ar fi veniturile scăzute, șomajul, sănătatea precară și lipsa resurselor educaționale, au fost amplificați de pandemie. În ceea ce privește discuțiile cu reprezentanții școlilor, acestea s-au mutat online sau telefonic, iar deschiderea lor către aceste modalități de comunicare a crescut din prudență. În ciuda dorinței de a continua discuțiile, reprezentanții școlilor se confruntă cu incertitudinea situației, așteptând normalizarea odată cu implementarea campaniei de vaccinare în România.
În ceea ce privește stagiile de practică, pandemia a determinat accentuarea vizitelor virtuale la operatori economici, în colaborare cu unitățile de învățământ, pentru a le oferi elevilor acces la proiecte online potrivite pentru grupul țintă.
