Aceste pajiști - în special pajiștile uscate permanente, au făcut obiectul acestui proiect. Dar este important să ne amintim că acestea se află într-un peisaj mozaicat foarte important, alcătuit din păduri și terenuri arabile, rezultat al gestionării tradiționale a terenurilor. Aceasta a generat o biodiversitate extraordinară. Ca indicator, S Transilvaniei este ultimul peisaj de pășuni din Europa, care încă prezintă populații de lupi și urși.
La începutul anilor 1990, majoritatea sașilor și-au părăsit satele și orașele și s-au mutat "acasă" în Germania. Acest lucru a provocat o revoluție socială și economică și o depopulare a zonei, ceea ce a dus la schimbări și la abandonarea gestionării tradiționale a terenurilor. Habitatele și speciile de pășune uscate din Târnava Mare sunt de importanță europeană. Aceste pajiști bogate în flori sălbatice au dispărut din o mare parte a Europei prin intensificarea agriculturii, dar sunt încă răspândite în această zonă din România. Pajiștile uscate ale Transilvaniei au o parte din cea mai mare diversitate floristică înregistrată oriunde în lume și susțin populații de vertebrate și nevertebrate rare.
Dar aceste pășuni sunt amenințate. Dintre cele 5000 de hectare ale acestor pășuni din zonă, aproximativ 1000 de hectare sunt gestionate necorespunzător: suprapășunarea pe zone ușor accesibile, abandonarea pășunilor mai puțin accesibile (cauzând răspândirea mărăcinilor). Aceste efecte sunt evidente, dar încă ușor reversibile prin restabilirea managementului tradițional.
Proiectul este conceput pentru a ajuta la continuarea sau restabilirea managementului tradițional al pășunilor care va readuce aceste habitate în regimuri adecvate de gestionare pe termen lung.
Aceste scheme de agro-mediu bazate pe rezultate țintesc fânețele cu Înaltă Valoare Naturală. Schema recompensează managementul practic, ce produce fân de bună calitate și protejează totodată speciile sălbatice de plante.
În loc să acorde plățile în funcție de direcțiile de management trasate, ca în cazul schemelor tipice de agro-mediu, acestea recompensează ”rezultatul”: pajiști bogate în specii, determinat prin prezența unor plante indicatoare.
Acest lucru înseamnă că fermierii au libertatea de a-și gospodări pajiștile în funcție de condițiile locale și condițiile meteo în loc să fie nevoiți să urmărească riguros datele de cosit și alte reguli, care nu țin cont de aceste condiții sau de diferențele climatice de la an la an.
Aceste pajiști furnizează fân pentru animale, polen pentru albine, plante medicinale și venituri suplimentare din turismul ”verde” sau produse locale prin piața HNV.
Astfel de scheme sunt deja puse în practică în Franța, Germania și Elveția. Fermierii preferă schemele bazate pe rezultate datorită faptului că astfel le este recunoscută expertiza, au libertatea de a-și gestiona pajiștile în funcție de condițiile locale și meteorologice și sunt răsplătiți în mod direct pentru serviciile pe care le aduc naturii, recunoscute de societate.